Intensitatea seismică descrie efectele destructive pe care un cutremur le are asupra construcțiilor, modificările de la suprafața liberă a terenului și impactul asupra comportamentului oamenilor, iar magnitudinea seismică măsoara energia eliberată în focar în momentul declanșării cutremurului.
Cei doi parametri măsoară severitatea unui cutremur din perspective diferite, cu toate acestea magnitudinea este frecvent confundată cu intensitatea. Diferența dintre magnitudine și intensitate este aceea că magnitudinea exprimă severitatea unui cutremur din punct de vedere obiectiv, măsurând energia seismică pe o scară logaritmică zecimală, iar intensitatea descrie severitatea unui seism din punct de vedere subiectiv, în funcție de efectele înregistrate in diferite amplasamente. În consecință mărimea magnitudinii pentru un eveniment seismic este unică, în schimb mărimea intensității este variabilă pentru același eveniment, fiind exprimată în funcție de efectele pe diferite amplasamente.
Exemplificativ, în epicentrul unui cutremur situat într-o zonă nelocuită, pentru o magnitudine de 7 grade (Richter), intensitatea (măsurată în general ca efect asupra construcțiilor și oamenilor) este zero. Exemplul complementar este al unei zone locuite, cu construcții vulnerabile, în care același cutremur ar putea fi apreciat cu o intensitate de 7..8 grade (Mercalli).
Există mai multe scări de măsurare a intensității seismice, cum ar fi scara de intensitate MSK-64 și JMA (Japan Meteorological Agency), însă cea mai folosită scară de măsurare în Europa și în Statele Unite ale Americii este scara de intensitate Mercalli Modificată – MM, denumită uzual scara Mercalli.
Scara Mercalli este un etalon cu 12 grade exprimate prin litere romane. Cutremurele superficiale, care se simt dar nu provoacă daune, sunt încadrate în gradele I – V. Între gradele VI și XII sunt încadrate cutremurele puternice cu un potențial distrugător ridicat sau total.